content top
Transformarile psihice la varsta adolescentei

Transformarile psihice la varsta adolescentei


Modificarile psihice la care este supus adolescentul sunt generate de nevoile şi trebuinţele pe care el le resimte, atât de nevoile apărute încă în pubertate dar convertite acum sub alte forme, cât şi de noile nevoi apărute la acest nivel al dezvoltării. 

  1. Nevoia de a şti a şcolarului mic, converită în nevoia de creaţie a puberului, devine şi mai acută la adolescent, luând forma creaţiei cu valoare socială, nu doar subiectivă.

  2. Nevoia de a fi afectuos se amplifică, luând la început forma unui nou egocentrism afectiv, pentru ca, pe parcurs, acesta să lase locul unei “reciprocităţi” afective; are loc o senzualizare a individului, reapare agitaţia instinctuală, se instituie nevoia de a i se împărtăşi sentimentele. 

  3. Nevoia de grupare se “sparge”, se destramă pentru a lăsa loc nevoii de prietenii efective, nevoia unui cerc intim de prieteni. Relaţiile dintre sexe sunt foarte strânse, mai mult platonice, romantice, cu mare încărcătură de reverie şi fantezie; au loc furtuni afective, “ruperi” spectaculoase şi dramatice de prietenie. 

  4. Nevoia de distracţie a puberului se continuă şi în adolescenţă, dar distracţiile se intelectualizează, sunt trecute prin filtrul personalităţii; alegerea distracţiilor este electivă în funcţie de propriile preferinţe. Aspectele de ordin cultural, estetic trec pe prim plan.

  5. Nevoia de independenţă şi autodeterinare a puberului se converteşte în nevoia de desăvârşire, autodepăşire, autoeducare a adolescentului care “dispune” într-o mai mare măsură de sine. 

  6. Nevoia de imitaţie a şcolarului mic convertită în nevoia de a fi personal, a puberului, suportă noi metamorfozări în adolescenţă.

La început, dorinţa adolescentului de a fi unic se exacerbează mult luând forma nevoii de singularizare, de izolare, tânărul fiind preocupat şi absorbit aproape în exclusivitate de propria persoană, pentru ca, spre sfârşitul adolescenţei, să ia forma nevoii de a se manifesta ca personalitate, ca subiect al unei activităţi socialmente recunoscută şi utilă, valoroasă. 

Nevoia de a fi o personalitate se manifestă adeseori prin tendinţa expresă a adolescentului spre originalitate, cele două forme ale sale: creaţia, producerea a ceva nou, original, şi excentricitatea. Din dorinţa de a ieşi din comun, de a fi ca nimeni altul, adolescentul îşi întrece prietenii în comportamente sociale deviante. Impulsionat de aceste nevoi, adolescentul îşi elaborează instrumentarul psihic necesar satisfacerii lor. 

Sexualitatea un subiect delicat

Părinţii sunt adesea surprinşi de faptul că fiica lor începe să devină, din fetiţa de ieri, preocupată de balet ori fascinată de colecţia ei de ursuleţi, o persoană activă sexual. Presiunile sociale asupra copiilor, adolescenţilor şi tinerilor sunt tot mai puternice. Ele se adauga presiunilor venite din interior, dictate de evoluţia firească a organismului adolescentului, de maturizarea biologică şi afectivă a fetelor şi băieţilor. 

Tinerii sunt, într-o masură covârşitoare, victime ale stimulilor fabricaţi de ziare, reviste, cărţi şi filme, bine glazurate cu violenţă şi sexualitate fără limite. Părinţii le pot ajuta pe fete să-şi dea seama că, multe persoane au astăzi tendinţa să dezumanizeze viaţa sexuală. Actul sexual este văzut doar sub aspectul lui mecanic, golit de sentimente şi de satisfacţia profundă pe care un om o poate găsi într-o relaţie intimă cu un altul. 

Un băiat trebuie să fie pregătit pentru a trece prin etapele psihologice şi sexuale ale dezvoltării sale. La pubertate, el poate discuta cu părinţii săi, pentru a vedea şi un alt punct de vedere, pentru a descoperi lucruri necunoscute până atunci, pentru a învăţa care sunt obligaţiile sale şi responsabilităţile faţă de o fată şi faţă de el însuşi. 

Sexualitatea este un subiect dificil şi delicat pentru mulţi părinţi. Însă adolescenţii vor să ştie părerea părinţilor, chiar dacă nu vor ţine seama de ea. Adulţii pot aborda cu simplitate şi umor, într-un limbaj adecvat vârstei, problemele legate de sexualitate, stabilind o relaţie de comunicare. Părinţii îi vor spune fiicei lor că satisfacţia sexuală este legată de capacitatea de a se dărui liber, într-o atmosferă de intimitate, de încredere şi siguranţă. Adolescentele sunt adesea dezamăgite de prima experienţă sexuală, ele sunt pregătite fizic dar nu şi afectiv sau social, riscând să fie frustrate de un eventual eşec. 

O mamă îi va arăta fiicei sale că o fată nu trebuie să cedeze nici brutalităţii, nici şantajului afectiv al unui băiat. O adolescentă trebuie să ştie că, pentru unii tineri, fetele sunt interesante doar pentru sex (pentru a-şi dovedi virilitatea, pentru a se mândri în faţa celorlalţi, pentru a face ce fac şi ceilalţi) . Fata trebuie să ştie că băieţii nu sunt gata întotdeauna să se implice într-o relaţie serioasă. Ei se simt adesea “prizonieri” şi vor să se “elibereze” repede. 

Lectiile de morala. Utile? 

Este sigur că la interdicţii, ameninţări, poveşti macabre sau lecţii de morală adolescenţii sunt impermeabili. Mai mult decât atât, ei răspund la astfel de comportamente şi atitudini începând să ascundă ceea ce fac. Sexul este unul dintre subiectele cele mai dificile care se abordează în discuţiile de familie, mai ales când e vorba de un copil şi de părintele de sex opus! Din diferite motive, e mai uşor şi în acelaşi timp mai greu ca niciodată să abordezi problemele sexuale cu adlescenţii. În primul rând accesul lor la informaţii prin intermediul mass-media este extraordinar. Mulţi adolescenţi cunosc detalii despre viaţa sexuală pe care părinţii lor le-au aflat abia târziu, ca adulţi … asta în cazul cel mai bun! 

În al doilea rând există atâta publicitate pe tema sexualităţii, încât aceasta a ajuns să pară o regulă. Nu rareori se întâmplă ca adolescenţii să simtă presiunea de a face ceea ce „face toată lumea”. Dar realitatea este oarecum diferită. În grupuri, adolescenţii au tendinţa de a exagera atunci când vorbesc de viaţa lor sexuală atunci când vorbim cu fiecare în parte, descoperim că o mare parte din ceea ce afirmă ei când se găsesc într-un grup este o exagerare sau chiar o minciună, spusă pentru a nu se face de râs. Astfel într-un grup se creează impresia că „toată lumea o face”. Cei care fac într-adevăr ceva încearcă apoi să îi racoleze şi pe ceilalţi pentru a-şi alunga propriile îndoieli, în virtutea ideii că „prietenul la nevoie se cunoaşte”. 

„Unde-s doi, puterea creste” 

Adolescenţii se adună în locuri, timpuri şi cu ritualuri diverse. În aceste faze de dezvoltare, predicarea individualismului este inutilă, tocmai de aceasta le este teamă adolescenţilor (sau nu sunt pregătiţi) . Au nevoie de solidaritate de grup pentru a putea îndrăzni, a contesta ideile şi valorile părinţilor. Fiecare dintre ei se simte ca un liliputan: numai uniţi cu atâţia alţii ca ei se pot gândi să-l lege pe Guliver. „Unirea face puterea”: nu a fost niciodată mai adevărat decât la această vârstă. 

Alt element indispensabil este prietena sau prietenul de suflet: mai frecvent la fete decât la băieţi sau cel puţin în cazul lor, mai evident, din moment ce femeilor li se permite să vină în contact mai mult cu propriile energii emotive şi să şi le exprime. Pentru Freud, această perioadă de dezvoltare psiho-afectivo-sexuală este chiar caracterizată de homosexualitatea latentă, este ca şi cum înainte de a încerca dragostea pentru o persoană de alt sex, individul are nevoie să experimenteze o relaţie care are toate elementele dragostei înafara elementului sexual; gelozia, dorinţa de unicitate, sensul de tradare. Uneori fetele se alarmează pentru aceste prietenii, care sunt de fapt o etapă fiziologică. De obicei au o durată foarte scurtă: durează atât cât durează nevoia care le-a făcut să apară. Odată această nevoie satisfăcută, se creează o nouă prietenie răspunzând unei noi nevoi, şi aşa mai departe, până când adolescentul va fi în situaţia de a avea o relaţie heterosexuală.  (Cabinete Psihologie Copii Galati)


Referinte:

  1. De Carli Indri, M. Iubirea se construieşte, Editura Pauline, Bucureşti, 1999 

  2. Freud, S. Trei eseuri despre teoria sexualităţii, Editura Centrum, 1991 

  3. Maurice, J. E., Steven E. T., Brian S., F. Stimularea inteligenţei emoţionale a adolescenţilor, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2003 

  4. Mihăescu, B. Cuplul conjugal, ori la bal, ori la spital, Editura Humanitas, Bucureşt, 2004. 

  5. Mitrofan, I. (2000), Orientarea experienţială în psihoterapie, Editura S.P.E.R., Bucureşti.


Toate articolele de pe acest website sunt oferite in scop informativ si nu pot inlocui sfatul medicului dumneavoastra. Psiholog Galati Lucretia Preda – Cabinet Individual de Psihologie nu este responsabil pentru diagnosticul pus de catre un utilizator pe baza continutului acestui site. Consultati intotdeauna medicul atunci cand aveti probleme legate de sanatatea dumneavoastra.  

 

icon-car.pngKML-LogoFullscreen-LogoQR-code-logoGeoJSON-LogoGeoRSS-LogoWikitude-Logo
 

loading map - please wait...

  45.441751, 28.047495 Cabinet de Psihologie Galați Strada Traian Nr. 95, Bl. A-5-A, parter  Reper: Serviciul Stare Civila  Programari: 0740 226 826          

 

468 ad

Leave a Reply

Your email address will not be published.