content top
Formarea conştiinţei de sine la copil

Formarea conştiinţei de sine la copil


Conştiinţa de sine este o achiziţie treptată în cursul primilor cinci sau şase ani de viaţă. Deşi procesul este treptat, fără îndoială că el reprezintă dezvoltarea cea mai importantă care se produce în timpul întregii vieţi a unei persoane. Copilul mic nu e conştient de el însuşi ca eu. El nu separặ pe „eu” de restul lumii. Şi tocmai această separaţie constituie pivotul vieţii ulterioare.

Conştiinţa şi conştiinţa de sine nu sînt acelaşi lucru nici pentru copilul mic, nici pentru adult. Copilului mic, deşi probabil conştient, îi lipseşte cu desăvîrşire conştiinţa de sine; adultul le are pe amândouă, dar ele nu sînt identice.

  • Stadiul de la naştere la aproximativ un an şi jumătate este uneori numit stadiul senzorimotor. Copilul primeşte impresii şi reacţioneazặ, dar nu există un eu mediator. El simte şi reacţionează la presiunile din corpul său sau de pe piele, ca şi la sunete calmante dar aceste reacţii senzorimotorii se pierd într-un „tot” fặrặ formă, în ceea ce Piaget numeşte un „absolut nediferenţiat” al eului şi mediului.

  • În a cincea şi a şasea lună, copilul îşi studiază degetele de la mậini şi de la picioare. El poate apuca obiecte dar nu le poate arunca intenţionat. Obiectele îi scapă din mînă sau le îndeasă în gurặ. Degetele şi obiectul pe care-l ţine în mînă sînt unul şi acelaşi lucru pentru copil.

  • La opt luni, propria sa imagine în oglindă îl poate determina să se uite fix. Îşi recunoaşte părinţii în oglindă cu mult înainte de cunoaşte propria imagine.

  • La zece luni va încerca să atingă şi sặ se joace cu imaginea, dar încă nu ştie că e propria imagine. În tot acest timp, se pare că se dezvoltă o distincţie vagă între „acolo afară” şi „aici înăuntru”. Satisfacţiile vin din afară. Cậnd copilul mic începe să se tậrască şi să meargă, el se loveşte frecvent, cu alte cuvinte, el cunoaşte treptat realitatea exterioară.

  • La opt luni, copilul plậnge adesea cậnd apar străini. Figurile familiare ale mamei şi tatălui, fratelui sau sorei sînt acum recunoscute şi acest simţ al identităţii altuia precede simţul identităţii propriului eu.

Primii trei ani de viata

In primii trei ani de viaţặ, se dezvoltặ treptat trei aspecte ale conştiinţei de sine:

  • Simţul Eului corporal;

  • Simţul identitặţii de sine;

  • Stima de sine.

Înainte de a împlini doi ani, copilul vrea sặ controleze lumea sa, sặ determine obiectele sa facặ lucruri, sặ le manipuleze, iar aceastặ pasiune reprezintặ relaţia normalặ dintre copil şi mediu. Simţul Eului apare atunci cậnd aceste activitặţi sunt zặdặrnicite. Atunci cậnd tendinţa explorativặ este frustratặ, copilul simte aceasta ca pe o loviturặ la adresa stimei de sine, el suferind o înfrậngere care rezultặ din umilire şi mậnie.

Varsta de doi ani

Dezvoltarea conştiinţei de sine atinge un stadiu critic în jurul vậrstei de doi ani. Un simptom al acestei crize este negativismul, refuzul de a fi hrặnit, îmbrặcat, refuzul de a se supune mai ales dorinţelor pặrintelui. Acest comportament de opoziţie a fost studiat de Levy pe aproape 1000 copii. El a considerat cặ primele semne ale negativismului apar la jumặtate din cazuri la vậrsta de optsprezece luni, dar modul negativ poate continua pậnặ la patru ani. Copilul de aceastặ vậrstặ priveşte aproape toate propunerile adulţilor ca o ameninţare potenţialặ a integritặţii sale. Astfel, el dezvoltặ o deprindere generalizatặ de a spune ¨nu¨, chiar dacặ, gậndindu-se mai bine, vrea sặ spunặ ¨da¨. El considerặ cặ e mai bine sặ reziste dinainte la orice propunere ce vine din partea adultului, tocmai pentru a proteja apariţia respectului sặ faţặ de sine.

Copilul între patru şi şase ani

Copilul între patru şi şase ani este extrem de egocentric. El consideră că lumea există în folosul său. El crede cặ soarele îl urmăreşte ca să vadă dacă este un băiat bun. Pentru el, Dumnezeu sau Moş Crăciun sunt Fiinţe a căror primă datorie e să-l servească. Copilul este, în mod virtual, inconştient de orice alt cadru de gậndire diferit de al său propriu, îşi consideră punctul de vedere , absolut, crede că alţii gîndesc precum gîndeşte el, şi nu simte să-şi explice afirmaţiile. Dar tot acest egocentrism nu este centrat pe eu, ci derivă numai din natura subiectivặ gậndirii copilului în această etapă. El nu ştie că acest mod de gậndire este numai al lui. Spiritul de competiţie apare abia după vậrsta de trei ani şi, odată cu acesta, apare şi simţul proprietăţii (“Această minge este a mea.”, “Eu posed tricicleta.”, “Tăticul meu, fratele meu”).

De asemenea, imaginea de sine este rudimentară. Copilul însă ştie că părinţii săi vor ca el să fie un băiat „bun” şi, de asemenea, că uneori el este „neascultător”. Printr-un proces de interacţiune, el ajunge să cunoască ce aşteaptă părinţii de la el şi sặ compare aceastặ aşteptare cu propriul său comportament. Desigur, pậnă acum el nu are o conştiinţă clar dezvoltată şi nici o imagine a ceea ce ar vrea să fie la maturitate. Totuşi, copilul pune bazele intenţiilor, scopurilor, simţului responsabilităţii morale şi naşterii cunoaşterii de sine care vor juca mai tîrziu un rol dominant.

Intrarea la scoala

Simţul identităţii copilului, imaginea sa de sine şi extinderii eului sunt mult intensificate de intrarea în şcoală. Copiii de această vîrstă devin moralişti şi legalişti. Regulile jocului trebuie urmate în mod rigid. Regulile stabilite de părinţi sunt importante, dar regulile stabilite de grup sunt absolut obligatorii. Copilul încặ nu se considerặ pe sine ca un factor moral independent. Simţul eului său este comod numai dacă el adaptează regulile externe, dacă se extinde pe sine în cadrul grupului şi dezvoltă imaginea de sine a anui bun conformist. Copilul crede cu înverşunare că familia, religia, precum şi grupul de prieteni au întotdeauna dreptate. Cu toate cặ poate simţi un conflict între părinţi şi prieteni, el este ferm loial acestor extensiuni distincte ale eului său. În această perioadă, “identificarea” devine un important principiu al învăţării.  (Psihologi Copii Galati)


Referinte:

  1. Allport, G. W., Structura şi dezvoltarea personalităţii”, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981;

  2. Alfred, Adler, Cunoaşterea Omului, Ed. IRI, Bucureşti, 1996:

  3. Boncu, Ştefan,Relaţii interpersonale, Editura Institutul European, Iaşi, 2005;

  4. Boncu, Ştefan, Psihologia influenţei sociale, Editura Polirom, Iaşi, 2002;

  5. D.S.M., Ediţia a IV-a revizuită, Editura Asociaţiei Psihiatrilor Liberi din România, Bucureşti, 2000.


Toate articolele de pe acest website sunt oferite in scop informativ si nu pot inlocui sfatul medicului dumneavoastra. Psiholog Galati Lucretia Preda – Cabinet Individual de Psihologie nu este responsabil pentru diagnosticul pus de catre un utilizator pe baza continutului acestui site. Consultati intotdeauna medicul atunci cand aveti probleme legate de sanatatea dumneavoastra.  


icon-car.pngKML-LogoFullscreen-LogoQR-code-logoGeoJSON-LogoGeoRSS-LogoWikitude-Logo
 

loading map - please wait...

  45.441751, 28.047495 Cabinet de Psihologie Galați Strada Traian Nr. 95, Bl. A-5-A, parter  Reper: Serviciul Stare Civila  Programari: 0740 226 826          

 


468 ad

Leave a Reply

Your email address will not be published.