content top
Victimizarea sexuala. Violul

Victimizarea sexuala. Violul


“Sexualitatea nu este nici buna nici rea, ci reprezinta o necesitate pentru imbogatirea afectiunii umane si pentru reproducere, bun sau rau fiind modul cum omul introduce sexualitatea in personalitatea sa. Sexualitatea, ca acord intre doua persoane, in decursul istoriei a fost supraevaluata, subevaluata, sublimata sau refulata, osciland intre castitate si sadism. Intre imaginatie si realitate, intre cultura si natura, intre instinct si sublimare, o mare parte din comportamente poarta incarcatura sexualitatii.” (Scripcaru G., Astarastoaie V., Criminologie clinica)

Violul este apreciat de criminologi ca una dintre cele mai grave infractiuni, una dintre cele mai importante din ansablul infractiunilor comise prin violenta, prin impactul puternic si indelungat pe care il are asupra vietii sociale a victimei si prin traumele pe care le produce.

Definitia violului este caracterizata de multe ambiguitati, criminologic se impune eliminarea a tot ce este vag in definitia violului si trebuie construita pe baza elementului sau esential, si anume: raportul sexual fortat al unei personae impotriva alteia; acest element esential de fortare, ce include, pe langa sexualitatea coercitiva fizic, si notiunea de sexualitate neconsimtita, nedorita, alaturi de forta si amenintare, depaseste vointa femeii de a se opune.

Violul este infractiune sexuala prin constrangere cu o persoana de sex feminin sau profitand de neputinta ei de a se apara sau de a-si exprima vointa. Sensul etimologic al cuvantului viol in latina, ”vis”- a forta, actul de viol fiind o infractiune a alteritatii in care victima este redusa la starea de obiect sexual prin disocierea instinctului de asociere.

Semnificatia violului este bazata pe putere si inegalitate, ce incalaca autonomia persoanei si degradeaza sensul sexualitatii bazate pe afectiune si parteneriat liber consimtit. Violul nu mai poate fi conceput ca un act pur de posesiune fizica si de diseminare a informatiei genetice ci ca act pur pulsionar, acesta fiind secundar ofensei aduse unei personae si prin persoana specificului uman al sexualitatii, prin excelenta imprimat in psihologia femeii, atat genetic, cat si prin educatie si cultura.

Definirea violului nu este atat de clara precum pare la prima vedere, diferitele categorii juridice utilizate de specialisti pentru a califica un act ca fiind viol sau nu, sunt ele insele ambigue si contradictorii, iar definitiile date de public au ele insele un caracter mai confuz, iar in acest sens, intervin o serie de mentalitati si credinte, care depind de zestrea indivizilor, de modul in care au fost socializati si educati, de normele si valorile subculturilor lor de apartenenta.

Un act de agresiune este viol pentru unele grupuri sociale, in timp ce, pentru altele, este o conduita normala. Violul este o problema de definitie, si, din acest punct de vedere, exista o mare discrepanta intre definitiile obiective, juridice sau cele subiective date de public.

Psihologul american Huber Field si-a propus sa identifice si sa evalueze atitudinile cu privire la viol in randul populatiei, specialistilor, autoritatilor si violatorilor, printre intrebarile utilizate, cea mai semnificativa fiind: ”Femeia trebuie sa fie responsabila in prevenirea unui viol?”. In ceea ce priveste raspunsurile subiectilor, acestia si-au manifestat acordul deplin cu enunturile:

  • ”O femeie poate fi violata impotriva vointei ei.”
  • “O femeie nu trebuie sa se simta vinovata ca a fost violata.”

Subiectii si-au aratat dezacordul fata de enunturile:

  • ”O femeie violata este mai putin apreciata.”
  • “Daca o femeie este violata, ea are dreptul, la fel ca violatorul, sa se distreze si sa ii placa actul respectiv.”
  • “Majoritatea femeilor doresc, in mod tainic, sa fie violate.”
  • “Violul serveste ca mijloc de a pune sau a pastra femeia in locul in care i se cuvine”.

Aceeasi subiecti au abordat o atitudine de neutralitate fata de enunturile:

  • ”Prin prezenta lor fizica si conduita lor femeile sunt cele care provoaca violul”;
  • ”Motivatia principala a majoritatii violatorilor o prezinta o relatie sexuala”.

Raspunsurile s-au diferentiat semnificativ in functie de sexul subiectilor, in asa fel incat barbatii au apreciat, intr-o proportie mult mai mare decat femeile, ca:

  • Victima este responsabila pentru prevenirea violului;
  • Victima favorizeaza, de fapt, conditiile agresiunii;
  • Majoritatea violatorilor sunt normali din punct de vedere psihic;
  • Motivatia principala a violatorilor o reprezinta dominarea femeii.

Aprecierile disimuleaza o atitudine traditionala fata de pozitia femeii in societate, barbatii cu mentalitati conservatoare find cei mai inclinati sa culpabilizeze victima unui viol. In orice societate sunt prezentate o serie de mituri cu privire la viol, violator si victima, iar cercetarile facute de americani in aceasta privinta au ajuns la concluzia ca o mare majoritate din populatia chestionata este de accord cu formularile de genul:

  • “Un motiv pentru care femeile fac false plangeri cu privire la viol este nevoia lor frecventa de a atrage atentia asupra lor”,
  • “In majoritatea actelor de viol, victima este vinovata, deoarece este imorala si are o reputatie proasta”
  • “Orice femeie care merge in casa unui barbat pentru prima data doreste sa aiba relatii sexuale cu el”

De multe ori politistii sau judecatorii sunt influentati de aceste mituri, punand sub semnul intrebarii respectabilitatea victimei. Victimele sunt persoanele care sunt judecate, nu violatorii, acest lucru fiind dovedit in majoritatea proceselor de viol care reflecta atitudinea traditionala fata de rolul femeii. Femeile care au o reputatie proasta si care-l cunosteau dinainte pe violator au cele mai putine sanse sa li se faca dreptate, efectele victimizarii prin viol extinzandu-se asupra tuturor femeilor care traiesc cu teama permanenta de a nu fi agresate si cupabilizate de public si de autoritati.

Mituri vehiculate despre viol sustin ca acestea sunt un eveniment rar si neobisnuit, comis de persoane tulburate psihic, in cea mai mare parte. Aceste persoane sunt straine victimei, dar datele reale contarzic aceste mituri; violul nu este nici o realitate statistica, nu este comis decat in putine cazuri de persoane psihotice si violatorul nu este, in majoritatea cazurilor, o persoana pe care victima nu o cunoaste.

Miturile cu privire la viol sunt prezentate in orice societate, vehiculate atat de cei cu mentalitati conservatoare, cat si de cei cu vederi liberale in ceea ce priveste rolul si libertatea femeii. Indivizii cu mentalitati conservatoare apreciaza ca, prin conduita si atitudinea ei, femeia este cea care trebuie facuta responsabila pentru comiterea violului, in timp ce cei cu vederi liberale considera ca femeia are dreptul sa opteze pentru atitudinea si conduita pe care si le doreste, are dreptul la autodeterminare sexuala, astfel ca violatorul este singurul vinovat.

In ceea ce priveste violul si atitudile fata de el, acestea au o lunga istorie, in concordanta cu pozitia de dominatie a barbatului si cu conditia subordonata a femeii. La fel ca alte conditii sociale, violul nu este legat numai de particularitati individuale, ci este dependent de caracteristicile sistemului social, respectand stratificarea in fuctie de sex.

Factorii care determina clasificarea frecventa a unui act de agresiune sexuala a unei femei ca fiind viol sunt: nivelul inalt de instruire al evaluatorului, toleranta mare fata de libertatea femeii, implicarea in activitati profesionale in afara caminului, comiterea agresiunii sexuale de catre un violator necunoscut victimei, agresiunile exercitate de persoane cu care victima a avut relatii precedente, de exemplu un fost sot, sau iubit, tind sa fie minimalizate. In acest sens, exista o lipsa puternica de concordata intre definitiile obiective legale si cele subiective, date de populatie violului iar aceasta neconcordanta se manifesta si la nivelul justitiei penale.

Violul este privit de sociologi ca o consecinta directa sau indirecta a inegalitatii dintre sexe, a atitudinilor dominante cu privire la rolul femeii, a violentei care se manifesta in societatile contemporane, a mecanismelor si structurilor sociale care favorizeaza subordonarea femeii si agresiunii sexuale comise impotriva ei. (Psihologie Galati Cabinet)


Referinte:

1. Eibesfeldt Eibi I., Agresiunea umana, Ed. Trei, Bucuresti, 1995;
2. Enachescu C., Tratat de psihosexologie, Ed. Polirom, Iasi 2003;
3. Journal of Personality and Social Psychology, Social Motives and Cognitive Power-sex, Associations, Predictors and Agresive Sexual Behavior, 2001;
4. Radulescu S.M., Sociologia si istoria comportamentului sexual deviant, Casa de Editura si Presa ”Sansa SRL”, Bucuresti, 1996:
5. Sirota A., Conduite perverse in grup, Ed. Polirom, Iasi, 1998.


Toate articolele de pe acest website sunt oferite in scop informativ si nu pot inlocui sfatul medicului dumneavoastra. Psiholog Galati Lucretia Preda – Cabinet Individual de Psihologie nu este responsabil pentru diagnosticul pus de catre un utilizator pe baza continutului acestui site. Consultati intotdeauna medicul atunci cand aveti probleme legate de sanatatea dumneavoastra. 


 

icon-car.pngKML-LogoFullscreen-LogoQR-code-logoGeoJSON-LogoGeoRSS-LogoWikitude-Logo
 

loading map - please wait...

  45.441751, 28.047495 Cabinet de Psihologie Galați Strada Traian Nr. 95, Bl. A-5-A, parter  Reper: Serviciul Stare Civila  Programari: 0740 226 826          


 

468 ad

Leave a Reply

Your email address will not be published.